SAVANTGARDE #324

Oliviero Toscani nu mai locuiește aici

Jan 19, 2025

ProcrastiNația

La începutul anilor 1990, student fiind, profesorii ne atenționau, cu abnegația din dotare, că în facultate nu se face politică, „să fim bine înțeleși”. O inerție mentală. Aveau moroșenii o vorbă simpatică, autoironică, în epocă: Comunismul n-o muritu‘, doar o țâr‘ s-o hodinitu‘.

Pe atunci, când sângele eroilor încă nu se uscase de-a binelea pe străzi și ne mai vuiau în urechi sloganurile scandate împotriva lui Ceaușescu și a regimului său, nu pricepeam prea bine de ce și, mai ales, cum e posibil să ne ceară așa ceva. La Timișoara! Unde mai pui că eram și studenți la Sociologie.

Le-am înțeles grijile abia mai târziu: oameni fără umbră, nu suportau să le pui oglinda în față ori să le vorbești despre ce a(u) fost, la ce sistem nemernic au pus, mai toți, umărul. Personaje caragialesc-orwelliene, nu gustau nici ideile prea îndrăznețe, cu prea mult vibe, despre ce ar trebui făcut ca să nu mai fie cum a fost.

Treaba cu „să n-o mai dăm pe politică” am auzit-o apoi, în diverse contexte și situații, cu relativă constanță. N-oi fi singurul, natürlich. Ideea că politica să o facă/discute alții mi-a sunat mereu suspect, ca un paravan pentru căcăcioși. Celor ignoranți, dezinteresați de viața publică, grecii antici le spuneau idiōtēs. Gunoiul de sub preș. Mentalitatea de struț. Cred că fiecare dintre noi merită un adjectiv mai onorant.

Turbulența socială în care trăim din noiembrie încoace, o știm, este rezultatul eșuării sistemului educațional autohton. Un eșec completat de metehnele post-decembriste ale celorlalte medii de socializare importante: Biserică, Presă etc.

Aș mai adăuga ceva: spațiul informal.

Mulți dintre cei care ar fi putut-o face, n-au avut puterea sau inspirația sau pur și simplu disponibilitatea de a spune, în discuțiile private, de grup ori face2face, lucrurilor pe nume: ce a însemnat un regim criminal, cine ni l-a băgat pe gât și câte nenorociri ne-a adus.

Sau, de exemplu, că nu e în regulă să ai statuie cu Adrian Păunescu la București, dar să nu ai cu Elisabeta Rizea, ca să amintesc doar de două cazuri mai cunoscute & dezbătute public. Pentru o societate matură, care își cunoaște eroii, valorile și consideră că s-a lepădat de comunism, așa ceva este impardonabil.

Noiembrie 2024 ne-a adus o surpriză dureros de neplăcută: am aflat că mulți tineri nu prea știu ce a însemnat comunismul, n-au interiorizat cât de nociv a fost. Vorba aia: generația „decrețeilor” l-au azvârlit pe Ceaușescu pe geam, iar copii lor îl poftesc acum înapoi în casă. Situația nu e prea roză nici în privința fascismului românesc.

Să fim înțeleși: nu e vina lor, nu tinerii au gestionat și au reglementat comunicarea publică a trecutului comunist. O pildă: abia acum, după 35 de ani, vom avea și un manual dedicat, în care elevii să-i studieze măruntaiele!

Suntem în impas, în fața unui examen important, istoric chiar. Un nou ceas al doisprezecelea. Nu spun vorbe mari. Ce e de făcut? Nu mă doboară optimismul, dar cred încă în zicala (nu foarte măgulitoare) a minții de pe urmă… Avem precedente relativ proaspete, se verifică: căderea comunismului, NATO, UE, Schengen… E totul confuz, dar cred că e ultimul suflu al tovarășilor.

E prima oară când scriu un text mai lung despre cele politice, aici. Cred că suntem într-un moment suficient de critic ca să se justifice. Și sper, de asemenea, să îmi înțelegeți această „deviere”. Savantgarde, am mai spus-o, e un fel de poezie dadaistă asamblată din știri, adică poate fi despre orice. :)

Share Savantgarde

Am scris cele de mai sus și cu gândul la unu om tare drag, plecat dintre noi săptămâna trecută, care spunea, mai clar și mai răspicat decât oricare alt coleg de breaslă al său, lucrurilor pe nume: Oliviero Toscani. Adică o dădea pe politică la greu. Cu rost și înțelepciune.

Rege al controverselor, cu idei geniale și provocatoare, OT a fost „alintat” de presa internațională în fel și chip: „băiatul teribil al publicității”, „fotograful din spatele șocantelor reclame Benetton”, „publicitarul moralist”, „disidentul plin de culoare de la Benetton”. Sau: „campania Benetton despre condamnații la moarte scandalizează America”, „Italia clachează din cauza excesului de afișe gay”, „reclama cu anorexia provoacă furori” și câte și mai câte.

S-a născut la Milano, în 1942, într-un mediu propice pentru ce urma să fie: tatăl lui a fost primul fotojurnalist de la Corriere Della Sera. Plecat de acasă, a studiat fotografia și grafica la Universitatea de Arte din Zürich. Modele iau fost doi uriași: Brassaï și Doisneau. Mă încumet să cred că, la Zürich trăind, a aflat și de năzbâtiile lui Tzara.

Cunoscut în toată lumea drept forța creatoare din spatele celor mai renumite ziare și mărci din lume, OT a lucrat de-a lungul anilor, printre altele, pentru Esprit, Chanel, Fiorucci, Prenatal, Jesus, Inter, Snai și Toyota. Ca fotograf de modă, a colaborat cu ziare la fel de sonore: Elle, Vogue, GQ, Harper's Bazaar, Esquire, Stern, Liberation și multe altele.

Din 1982 până în 2000, a creat imaginea, identitatea și strategia de comunicare a United Colors of Benetton, transformând-o într-una dintre cele mai cunoscute mărci din lume. În 1990, a conceput și a condus Colors, prima revistă globală a lumii, iar în 1993 a conceput și a coordonat Fabrica, un centru de cercetare pentru creativitate în comunicare.

Ultimele sale proiecte au inclus campanii sociale dedicate siguranței rutiere, anorexiei, violenței împotriva femeilor și împotriva câinilor vagabonzi.

Personal, am început să-i cunosc imaginile, campaniile și apoi să și citesc despre el pe la mijlocul anilor 1990. De atunci l-am urmărit cu seriozitate și curiozitate. Dacă ar fi să fac un Top 5 al personalităților cu care mă bucur că am fost contemporan, OT ar fi cu siguranță printre ele. Îi dedic această ediție, ilustrând fiecare rubrică cu câte o fotografie iconică a sa. Mulțumesc, Oliviero Toscani!

Cinismul este o manieră neplăcută de a spune adevărul. - Lillian Hellman

SCI-TECH

Un ceas cu cod Morse.
UCLab: O istorie vizuală interactivă a alfabetului latin.
O prezentare video a elementelor din Tabelul lui Mendeleev.
TechReview: OpenAI a creat un model IA pentru știința longevității.
Noua IA de la Meta e un Turn Babel: traduce audio, în timp real, în 101 limbi.
Quanta: Anumite reguli gramaticale nu apar în nicio limbă. Construind limbi artificiale care au aceste reguli, lingviștii pot explora felul în care învățăm.
TheNewYorker: Cât de mult afectează limba gândirea. ($)
Panorama: Inteligența Artificială ne influențează deja comportamentul.
Un studiu despre legăturile emoționale dintre utilizatori și ChatGPT.
TheScientist: De ce unii oameni se îmbată mai repede decât alții?

THE INDUSTRY

Oaie de închiriat: planul periculos al lui Trump, Musk și Zuckerberg pentru UE.
TIME: Ce riscă Zuckerberg urmând exemplul lui Musk.
Engadget: Google nu se va conforma legislației UE privind fact-checking-ul.
MyFirstMillion: Povestea nebună a celor șapte angel investors ai Google. AUDIO
PressOne: Ce ne învață istoria Dacia despre români și România ultimilor 60 de ani: de la ciocan și „merge și așa”, la rigoare și dominarea Europei.
car: Cum de sunt Daciile atât de ieftine?
BBC: Noua și bizară revoluție industrială a Mării Britanii.
Autocritica: Sătmăreanul Mani Gyenes a câștigat Raliul Dakar la clasa Malle Moto.
France24: Peste 100 de campioni își returnează medaliile primite la JO de la Paris.
AP: Cel puțin 78 de cadavre ale unor mineri neautorizați și peste 200 de mineri în viață au fost recuperați dintr-o mină de aur de mare adâncime din Africa de Sud.

PRIVEȘTE CERUL

IFLS: China vrea o uriașă centrală electrică pe cer.
DesignTaxi: Compania aeriană pakistaneză care a făcut o reclamă sinistră (care amintește de atentatul din 11 septembrie 2001) cu Turnul Eiffel își cere scuze.
Ciechanowski: Care-i faza cu fazele Lunii. ESEU GRAFIC

LIFE & SOCIETY

Vox: De ce e bârfa este irezistibilă. GHID ILUSTRAT
PressOne: Cum arată cartierul ideal în viziunea unor experți.
BBC: De ce vanitatea poate fi un lucru bun. ANIMAȚIE
PozitiVești: De la „om obișnuit” la Ironman, în doar cinci luni. INTERVIU
b365: Mahalaua Dracului, cel mai periculos cartier din Bucureștiul de acum 150 de ani. Aici domneau cei mai temuți tâlhari și tot aici era și „școala hoților”.

Reddit: Harta mondială a pupatului.
NZZ: Un sfârșit prea brusc al visului american.
Undark: Din nou despre Olanda și eutanasie.
Atmos: Cultura wellness se radicalizează.
Euronews: O știre de la Vatican: homosexualii declarați pot fi preoți.
VisualCapitalist: Populația lumii în 2035, pe generații. INFOGRAFICĂ

Reader's Digest: Câți bani au câștigat președinții S.U.A din 1789 încoace.
BigThink: Cum e gândită Inteligența Artificială pentru un război rece digital.
MI5 a publicat peste 100 de documente declasificate, dezvăluind noi informații despre celebrul grup de spioni sovietici Cambridge Five.
RFE: Ucraina și Marea Britanie au semnat un parteneriat pe 100 de ani.
WSJ: Jurnalul unui soldat nord-coreean mort în războiul împotriva Ucrainei.

ART & DESIGN

A murit David Lynch. Un necrolog HollywoodReporter + Scena9: 7 amintiri cu David Lynch + O istorie în imagini a vieții regizorului + un interviu cu Angelo Badalamenti, cel care a compus antologica muzică din Twin Peaks.
ClassicFM: După opt ani de cercetare, un compozitor & dirijor britanic a reconstituit muzica pe care au compus-o evreii la Auschwitz-Birkenau.
Cele mai bune continuări de filme ever. O analiză statistică StatSignificant.
G4Media: Scriitorul Florin Lăzărescu a creat limba dacă pentru Nosferatu.
Și pentru că tot s-a înghesuit lumea să-l sărbătorească pe Eminescu de ziua lui, am rescris un pic titluri ale poeziilor sale, adaptate vremurilor pe care le trăim: Ce e omorul?/ Mai am un singur job/ Somnoroase păcănele/ Neastâmpărat și proletar/ Ce-ți doresc eu ție, dulce companie/ LinkedIn (file din poveste)/ Copywriteri eram noi amândoi/ Cugetările sărmanului Nordis/ Rugăciunea unui Mac/ Înger și lemon/ Mortua Est-Vest/ Cu mine vilele-ți adaogi/ Codule, Măria-Ta/ La mormântul lui Iron Pumnul/ Pe lângă popii fără soți/ La Steaua-Dinamo/ Sonat 1/ Sonat 2/ Sonat 3.

Un newsletter tot mai fain: Coolturalist.
LitHub a strâns cele mai acide recenzii de carte din 2024.
Sapiens: Poeții rezistă, refuză și găsesc mereu o cale de ieșire.
Notion, o jucărie online care vă ajută să vă faceți autoportrete.
Și alta pentru a transfera liste de redare Spotify pe YouTube Music.

OUT-DOR

Emergence: Gustul pâmântului.
NYTimes: 52 de locuri de văzut anul acesta.
Cele mai bune locuri de vizitat în 2025, conform BBC.
DiegoPoncelet: 100 km/h cu skateboardul. VIDEO
Hotnews: Cele mai turbulente rute de zbor din Europa.
Iscoada: Teiul lui Eminescu: de la fenomen biologic la brand turistic.

NATURĂ

PrzeKroj: Ursul polar și pinguinul.
TheGuardian: Șobolanii au prins gustul drogurilor.
ClarkNexsen: Un text (foarte bun) despre criza globală a nisipului.
Atmos: Farmec și biodiversitate prin căpițele de fân ale României. FOTO
Sidetracked: Dansul ur(ia)șilor. FOTOREPORTAJ
TheScientist: Țânțari modificați genetic scurtează durata de viață a partenerelor lor (numai țânțarii femele înțeapă și transmit agenți patogeni).
Mongabay: Ce ne spun lemurii cântăreți despre originea muzicii. VIDEO
ArsTechnica: IA concepe proteine care blochează toxinele veninului de șarpe.

THE STORY

UN THRILLER SUPRAREALIST // TheConversation: Juan Pablo Vaquero a fost declarat mort, în Iquitos, oraș din Amazonia peruviană. Se întâmpla în primul val de COVID-19, în aprilie 2020. Surorii sale nu i s-a permis să îi vadă trupul. Trei zile mai târziu, Juan Pablo a apărut la ea acasă, după ce s-a trezit într-un morman de cadavre în junglă. Unchiul Covid, cum a ajuns să fie cunoscut Vaquero, a devenit o senzație a presei locale. Povestea sa a fost însă negată, elitele politice și profesionale locale susținând că e un mit urban, dar a rezonat cu ea majoritatea săracă a orașului, prinsă într-o criză fără precedent.

Newsletterul Autocritica are o rubrică nou-nouță, în care și-au propus să recomande câte un newsletter la fiecare ediție, adică săptămână de săptămână, și începe, cum altfel? :), cu Savantgarde. Mulțumiri & plecăciuni nipone! Iată și dovada:

Găsești în fiecare număr o listă cât se poate de sănătoasă și de curată a articolelor de presă internă și internațională care merită să fie băgate la tărtăcuță. Consideră-l un soi de revistă a presei de calitate, dacă vrei - un efort de selecție care te scutește pe tine de timp pierdut să treieri prin munți de informație.

Să aveți o săptămână faină!