SAVANTGARDE #275
Ediție de Anul Nou
A mai trecut un an. N-aș ști să îl descriu în cuvinte puține ori cheie. Nebulos, poate. Nici de profeții nu-mi prea arde, la ce agendă politică ne așteaptă, aici și aiurea. Până una-alta, am strâns 23 de texte mai dragi mie din edițiile Savantgarde 2023. Pe muzici de Erik Truffaz. La mulți ani, prieteni! Să aveți un 2024 brici!
Asemenea multor dintre noi, Abby VanMuijen nu obișnuia să dea prea multă importantă emoțiilor până când acestea n-au copleșit-o. Pudding vă invită într-o călătorie grafică interactivă prin emoțiile artistei.
I know who the f*** I am! Un interviu HollywoodReporter de zile mari cu H. Ford.
De mai bine de un deceniu, Sophie de Oliveira Barata conduce The Alternative Limb Project, un studio care face proteze personalizate pentru cei cu membre amputate. Modelele variază de la creații de un realism straniu la creații fantastice, de basm, aflate undeva la confluența dintre artă și medicină, arie despre care Sophie vorbește într-un interviu Colossal, sugerând-ne să reconsiderăm felul în care percepem limitele corpului uman.
EmergenceMag: Anotimpurile mesei monahale.
Serghei Paradjanov este unul dintre cei mai importanți și mai influenți regizori din istoria cinematografiei. O spun criticii. Un tip special, nonconformist, un rebel trecut prin Gulag, cu o viață numai bună de film. Justina Bandol a scris un text minunat despre el: Paradjanov sau așa cum noi nu putem să fim.
NeoLife: Inovatori care își folosesc corpul pentru a demonstra ipotezele lor.
Un interviu RollingStone cu Björn Ulvaeus, ABBA.
Pe când era puștoaică, Michelle Carr avea nopțile albite de coșmaruri. Intense. Abia la facultate a aflat despre visul lucid, un fenomen destul de rar în care ne putem modela conștient visele. Michelle a descoperit că astfel își poate rescrie propriile coșmaruri și își poate învinge teama de acestea, așa că s-a apucat de studierea lor pe îndelete. Astăzi își spune ingineră de vise și îi ajută pe alții care trec prin experiențe similare. Povestea ei, în Nautilus.
DeliciousFood și NewYorker: ($) Dacă e să dăm crezare specialiștilor care au analizat scrisorile lui Vlad Țepeș, sângerosul domnitor a ars-o doar pe legume & fructe. Dar să fi fost epistolele scrise chiar de el?
Cu excepția cazurilor în care avem o țestoasă sau vreo pasăre longevivă, trăim în mod normal mai mult decât animalele noastre de companie. La un moment dat, vine și momentul unei ultime vizite la veterinar. Dacă ați trăit experiența de a trebui să eutanasiați un animal foarte bolnav, cunoașteți durerea răvășitoare care urmează. Ați reflectat însă vreodată la efectul pe care îl pot avea atâtea eutanasieri asupra veterinarilor? Slate încearcă să ne ajute să înțelegem acest cost personal și ce îi împinge pe tot mai mulți veterinari spre sinucidere.
Un articol Reuters (o minunăție de infografică!) despre motivele pentru care cercetătorii atrag atenția că somnul contează mult mai mult decât am crede. O poveste vizuală care ne ajută să înțelegem mai bine ce se întâmplă cu corpul nostru când dormim, dar mai ales cât de important e ritmul în care o facem.
Noema: Cum ne-a făcut modernitatea alergici.
TheNewYorker ($) a stat de vorbă cu Patrick Stewart despre noua sa carte Making It So, plină de amintiri: cum a condus mașina lui Paul McCartney, cum a învățat să fie Jean-Luc Picard, cum a glumit cu Regina Elisabeta & more.
NZZ: Hotelul de lux al talibanilor.
Mă gândesc ce-o fi fost în sufletul celor din Colorado când statele din lagărul comunist au început campania împotriva gândacului omonim, făcut răspunzător pentru toate belelele din agricultura de colhoz. Cercetătorii reiau azi o temă similară: Oare, denumirea unui păianjen pe cale de dispariție după o vedetă din filmul Barbie ar putea inspira oamenii să salveze arahnida? Poate că da, sugerează o cercetare recentă. Sau: Ar trebui să rebotezăm gândacul Hitler (Anophthalmus hitleri) și fluturele Mussolini (Hypopta mussolinii)? Savanții, firi cu simț politic mai puțin dezvoltat, sunt inundați de dileme și întorc subiectul pe toate fețele, pentru că lista e mai lungă. Detalii, în Anthropocene & LiveScience.
NeoScope: De ce ne înspăimântă clovnii.
Jumătate din populația lumii trăiește la oraș, proporție aflată în continuă creștere. Peste două decenii vor fi mai mulți oameni în mediul urban decât toată populația globului de la sfârșitul secolului XX. Până în 2050, însă, 800 de milioane dintre ei vor trăi în orașe în care nivelul mării ar putea crește periculos de mult. Unele metropole nu așteaptă soluții de la centru, ci au „primari pentru climă” care încearcă să salveze ce mai poate fi salvat. Numai că ambiția nu înseamnă întotdeauna și putere. Vor avea orașele nevoie de forța statului pentru a ajunge la linia de sosire? O execelentă analiză Anthropocene. INFOGRAFICĂ
'Chuck Norris Made a Happy Meal Cry' ESPN: Creatorul celebrelor Chuck Norris Facts povestește cum a cucerit internetul în 2005.
1991. Călătorind cu 8 km/sec, la 250 de kilometri deasupra Pământului, cosmonautul sovietic Serghei Krikalev se trezește cu un mesaj de la cei care îl coordonau de la sol: „Uniunea Sovietică se prăbușește! La fel și Agenția Spațială Sovietică. Puteți alege: ori vă întoarceți, așa cum era planificat, și abandonați singura stație spațială din lume, ori rămâneți în spațiu și salvați ultimul avanpost al unui imperiu în cădere liberă.” Krikalev a decis să aștepte până ce apele se mai liniștesc în patria sa. Ultimul sovietic. PODCAST
La 106 ani, o indigenă din Filipine, păstrătoare a tradițiilor de tatuare, a devenit cea mai în vârstă vedetă de pe o copertă Vogue.
Ascultarea și criza neatenției. Un interviu EmergenceMag cu biologul David G. Haskell despre istoria și evoluția sunetului.
Speciile de lupi sunt asemeni unor trupe cu stiluri de interpretare diferite: pline de riff-uri ca în jazz sau de tonuri pure ca în muzică clasică. Cântecele lupilor sau povestea unei cercetări unice, în aeon.
Sidetracked: Un surâs în gheață.
la multi ani!